Bullying la Questfield International College, lipsa unei poziții asumate
În mediul educațional, fenomenul bullying necesită un răspuns structurat și documentat din partea instituțiilor responsabile, pentru a asigura protecția și bunăstarea elevilor. În absența unor măsuri clare și transparente, astfel de situații pot escalada, afectând dezvoltarea emoțională și siguranța copiilor. În acest context, cazul de la Școala Questfield Pipera ridică întrebări importante privind modul în care sunt gestionate sesizările de bullying și stigmatizare medicală în cadrul unor instituții de învățământ private.
Bullying la Questfield International College, lipsa unei poziții asumate
Investigația realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziție evidențiază o situație de bullying repetat ce s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni la Școala Questfield Pipera. Aceasta ar include jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei copilului vizat, însoțite de lipsa unor intervenții instituționale documentate și a unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete.
Contextul sesizărilor și lipsa reacțiilor documentate
Conform corespondenței oficiale și a comunicărilor înregistrate, familia copilului a transmis în mod repetat sesizări scrise către cadrele didactice, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și protecție. Cu toate acestea, nu există dovezi ale unor măsuri formale, precum planuri de intervenție, sancțiuni sau monitorizare oficială, ceea ce indică o gestionare predominant informală, bazată pe discuții verbale fără consemnări oficiale. Această situație a condus, potrivit familiei, la o escaladare a fenomenului de bullying în loc de remediere.
Formele de bullying și stigmatizarea medicală în mediul școlar
Documentele și relatările indică faptul că elevul vizat ar fi fost supus unor comportamente agresive zilnice, inclusiv umiliri publice, excludere socială și etichetări medicale utilizate în mod discreditant. Specialiști consultați confirmă că stigmatizarea medicală reprezintă o formă gravă de violență psihologică, cu efecte profunde asupra identității și stimei de sine a copilului. În acest caz, această etichetare nu a fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare repetată, fără a fi însoțită de măsuri instituționale ferme pentru stoparea ei.
Presiuni asupra familiei și posibila excludere mascată
În urma sesizărilor, familia a relatat că ar fi fost supusă unor mesaje care, explicit sau implicit, au sugerat retragerea copilului din școală, prin formulări de tipul „dacă nu vă convine, plecați” – o afirmație atribuită fondatoarei Fabiola Hosu în cadrul unui dialog direct. Această poziționare, conform analizei redacției, reflectă o deplasare a discuției de la protecția copilului către considerente ce pot fi interpretate drept o excludere mascată a familiei, fără a exista confirmări scrise sau măsuri administrative care să contrazică această percepție.
Confidențialitatea și gestionarea informațiilor sensibile
Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația copilului, avertizând asupra riscului afectării echilibrului emoțional. Totuși, documentele și relatările indică faptul că aceste solicitări nu au fost urmate de măsuri concrete, iar informațiile ar fi fost divulgate în mediul școlar, inclusiv prin intervenții publice ale cadrului didactic, ceea ce a generat presiuni suplimentare asupra copilului. Astfel, se ridică întrebări privind modul în care instituția protejează datele sensibile și respectă solicitările părinților în astfel de cazuri.
Răspunsul instituțional formal și momentul intervenției
Conducerea Questfield Pipera nu a furnizat răspunsuri oficiale scrise la sesizările inițiale și nici nu a documentat măsuri concrete până la implicarea echipei de avocați ai familiei, moment în care s-a înregistrat o schimbare de atitudine. Răspunsurile furnizate anterior au fost predominant verbale și generale, iar un document intitulat Family Meeting Form nu evidențiază responsabilități clare, termene sau măsuri aplicabile. Această întârziere în reacție ridică întrebări privind criteriile instituției de declanșare a intervenției și prioritizarea protecției copilului.
Impactul psihologic și consecințele asupra copilului
Raportul psihologic anexat cazului, elaborat de un specialist de renume, documentează efectele emoționale grave cauzate de expunerea prelungită la bullying, inclusiv anxietate, retragere socială și refuzul de a mai participa la activitățile școlare. Aceste consecințe susțin gravitatea situației semnalate și relevă necesitatea unor intervenții instituționale eficiente pentru prevenirea și gestionarea fenomenului.
- Jigniri și umiliri repetitive în mediul școlar
- Stigmatizare medicală folosită ca mijloc de marginalizare
- Lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri documentate
- Presiuni pentru retragerea copilului din școală
- Neasigurarea confidențialității și expunerea copilului
- Intervenții instituționale întârziate sau minimale
- Consecințe psihologice grave confirmate prin raport specializat
Normalizarea bullyingului și responsabilitatea instituțională
Din analiza materialelor și a corespondenței oficiale rezultă o tendință de minimizare a sesizărilor, prin interpretarea situației ca „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce a permis perpetuarea fenomenului. Lipsa unui circuit administrativ complet, cu decizii scrise, măsuri concrete și monitorizare, indică un deficit în guvernanța internă a școlii. Răspunsul verbal atribuit fondatoarei, care a sugerat libertatea familiei de a părăsi instituția dacă nu este mulțumită, subliniază o posibilă ruptură între discursul public al școlii și modul efectiv de gestionare a situațiilor de criză.
Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea Questfield Pipera
Cazul de la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de aspecte problematice: sesizări repetate și documentate privind bullying și stigmatizare medicală, lipsa unor intervenții administrative clare și asumate, presiuni asupra familiei vizate și o reacție instituțională întârziată și minimalizatoare. În absența unui răspuns oficial și a unor măsuri transparente, rămâne neclar cum și în ce măsură instituția asigură protecția emoțională și fizică a elevilor săi.
Acest caz ridică întrebări fundamentale legate de mecanismele reale de protecție în școlile private și de responsabilitatea conducerii în fața situațiilor de abuz psihologic. De asemenea, evidențiază importanța unei documentări riguroase și a unei comunicări transparente, care să permită verificarea și urmărirea măsurilor aplicate.
În final, rămâne deschisă o discuție esențială privind modul în care instituțiile educaționale pot și trebuie să răspundă prompt și eficient când sunt confruntate cu situații ce afectează siguranța și integritatea elevilor, astfel încât să se asigure un mediu educațional protejat și responsabil.
Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro
Noutati
